Back on track. Si inca cu multe materiale. Le-am scris pentru blogul Masteratului de Comunicare Politica si le puteti gasi aici.
Un clasic in viata – atunci cand scrii arati ca iti pasa December 20, 2007
Spotul la Posta Romana este o frumusete, a classic masterpiece in toate sensurile, din punctul meu de vedere. Cadre cliseu, dar impresionante si bine realizate, o muzica catchy, o idee simpla si un slogan emotionant…si peste toate astea vine si brandul Posta Romana…
In fine, nu vreau sa fac teoria chibritului. Mie imi place tare mult
Colaps December 5, 2007
Asa a aratat Piata Unirii de 1 Decembrie. Un peisaj demn de Apocalipsa… Nu am sa inteleg de unde atata isterie pentru niste luminite si un brad. Mi se pare extrem de ingrijorataor cat de usor manipulabile sunt masele. Si cat de usor sunt de scos in strada. Anul 2007, capitala Romaniei…si oamenii vor in continuare circ si paine. Foto credits: Deea
Un cap de Şandru cu…Guşă November 21, 2007
Iara s-a plimbat Guşă pe la noi prin redacţie, aşteptand să intre la o emisiune, purtand tricoul acela penibil….Am mai scris despre acest tricou pe blogul realitatea.net acum o luna…Reiau si aici daca vad ca si domnul Guşa insista.
Iniţial am crezut că nu văd bine. Apoi mi-am dat seama că nu am avut o vedenie şi nu am ştiut dacă să râd sau să plâng. În cele din urmă am izbucnit într-un râs mai mult isteric… Nu îmi vine să cred unde s-a ajuns cu penibilul în clasa politică. Nu e suficient că se fac declaraţii din ce în ce mai derizorii în spaţiul public, politicienii ştiind că aşa atrag cu siguranţă atenţia asupra lor… Acum intervine un element penibil şi în ceea ce priveşte vestimentaţia.
Guşă s-a gândit să îşi promoveze colega, candidată la europarlamentare, purtând un tricou cu minunatul ei chip! Ei bine, da…. A venit la noi la emisiune îmbrăcat într-un tricou cu… Lavinia Şandru! Priviţi şi vă minunaţi! Mă întreb dacă are în pat o pernă, tot aşa, cu faţa ei. Şi acuma cobor până în parcare să văd dacă nu şi-a lipit şi stickere cu ea pe maşină… Eu sunt de acord că trebuie să îşi susţină candidatul PIN pentru euroalegeri, dar chiar să vii cu un tricou cu o poză imensă cu faţa Laviniei? Cred că se găseau metode mai finuţe şi mai eficiente…
De blog action day… October 15, 2007
…nu puteam sa nu scriu cateva cuvinte. Sa vorbim despre mediu deci, ca sa respectam principiul acestei zile. In primul rand sunt destul de dezamagita ca Al Gore a luat permiul Nobel pentru Pace. Ar fi multe de spus, dar mi se pare ca s-au realizat lucruri mai importante in domeniu decat controversatul film despre adevarul incomod al incalzirii globale…Al Gore a fost oricum mediatizat puternic, iar acest premiu Nobel primit, mai mult irită şi enervează decât să ajute…Premiul Nobel ar fi trebit acordat cuiva care nu a beneficiat de atâta vizibilitate şi care ar fi avut nevoie de promovare. Acordând premiul lui Gore, s-a distras atentia de la elementul esential: procesele de pace, si s-a pus accentul pe marea controversa legata de incalzirea globala, de interesele din spatele acestui militatantism si pe vesnica teorie a cosnpiratiei….Asa ca, din punctul meu de vedere, premiul Nobel din anul a cesta a fost, din pacate, a total waste! S-a ratat o ocazie majora de a mediatiza pacea si oamenii care sunt reprezentaivi pentru astfel de actiuni.
Dar pornisem de la mediu. In weekend am ajuns intr-un anturaj in care unul dintre interlocutori, proaspat intors de la studii din SUA, suferea de “teoria conspiratiei” , cum spuneau ceilalti, in deradere. Adica, baiatul era ferm convins ca in 50 de ani vom ramane fara apa potabila daca nu facem ceva. Adica nu era convins, ci terifiat. Ce propunea? Clasicul “if it’s yellow, let it mellow, if it’s brown, flush it down”, dar si opritul apei cat de sapunesti sub dus, spalatul pe maini cu sapun care nu necesita apa…..si altele. Mai exista si propunerea sa pui multe caramizi in vasul de WC, ca sa scazi din volumul de apa care intra in acesta, si sa poti trage apa e fiecare data, fara sa ai constiinta incarcata ca ai consumat 10 litri de apa. Discutiile au fost foarte aprinse pentru ca multi erau de parare ca toate efectele climatice nu pot fi combatatute din cauza faptului ca lumea nu va actiona la nivel global, toate incercarile fiind ineficiente si naive. Si atunci, de ce sa te chinui si sa te privezi de un anumit grad de confort, ca pana la urma sa traiesti acelasi sfarsit ca si vecinul iresponsabil si nepasator de langa tine?
Eu una sunt destul de sceptica si de aceea nu fac excese in a salva ceva ce nu stiu sigur ca poate sau are nevoie sa fie salvat…DAR unele lucruri, care chiar nu ma afecteaza si care chiar pot fi facute usor, le fac. Asa ca inchid apa cat ma spal pe dinti si cat ma sapunesc, scot incarcatorul de telefon din priza dupa ce am incarcat mobilul, inchid calculatorul si inchid luminile. Sunt unele lucruri de bun simt.
Administratia publica 2.0 October 3, 2007
Leapsa primita de la doamna profesoară Dorina Gutu: ce aş schimba în administraţia publică din România?
În primul rând, încep printr-o mărturisire: mi-e o frică de funcţionarii publici de nici nu vă închipuiţi. Aşa, acestea fiind spuse, din punctul meu de vedere e foarte clar de ceea ce are nevoie administraţia publică:
a – o altă mentalitate. Administraţia publica este pana la urma un serviciu oferit de stat cetateanului contribuabil. Si pentru ca vorbim de domeniul serviciilor, oamenii sunt foarte importanti: ce pregatire au, cum sunt motivati, in ce mediu lucreaza etc. Daca lucururile sunt bune din interior, se va vedea si in exterior, chiar daca termenele raman aceleasi, birocratia la fel de alambicata si cladirile la fel de reci si neprimitoare.
b – logică. pur si simplu logică umană. Când mă gândesc la administraţie publică, imi vine in minte romanul lui Saramago, “Toate numele” şi labirintul acela înfricosător de dosare, atmosfera de absurditate şi lipsa unei găndiri umane. În administraţia publică oamenii lucrează cu şi pentru alţi oameni până la urmă. Birocraţia şi înverşunarea procedurilor ar trebui să fie învinsă de o gândire limpede, umană.
c – infrastructură. Aici mă refer la tot ce înseamnă simplificarea procedurilor, informatizarea sistemului (si instruirea adecvata a personalului care urmeaza sa lucreze cu diferitele software-uri) şi investiţii în instrumente de lucru care sa îmbunătăţească customer friendliness-ul sistemului.
d – susţinere şi înţelegere publică. Şi noi ca societate civilă contribuim la eficienţa administraţiei publice. Şi în acest sens pot să dau un exemplu, prin care îmi fac mea culpa. Am scris la un moment dat pe blog o postare zeflemitoare despre reabilitarea Căii Moşilor: gospodarii Capitalei refăcuseră parcările de acolo dar lăsaseră stâlpii de electriciate exact în mijloc, astfel că nicio maşină nu putea parca. Evident că mi s-a părut o lipsă totală de eficienţă şi o greşeală de neiertat. Mai târziu însă am aflat cauza: acei stâlpi vechi urmau să fie înlocuiţi cu unii moderni, şi au fost lăsaţi acolo încă câteva săptămâni până la definitivarea proiectului. Acum Calea Moşilor arată într-adevăr impecabil: parcări 100% utilizabile şi folositoare şi stâlpi de lectricitate nou-nouţi, care se află la locul lor, nu în mijlocul parcărilor. Primăria a făcut o treaba bună, dar neavând încredea populaţiei, proiectul neterminat a fost pus la zid…
